Oamenii cred in mod eronat ca batranetea este incompatibila cu frumusetea si cu fericirea, dar se vor convinge de eroare dupa ce vor privi atent galerie caminul Asertivo. Acolo sunt fotografii si materiale video realizate in cei peste 7 ani de activitate a caminului de batrani Asertivo.
In galeria acestui azil cu regim hotelier, in care luxul este la el acasa se poate vedea cum batranii pot fi si fericiti cu adevarat, iar multumirea le infrumuseteaza miraculos chipurile. Sunt asemenea apusurilor grandioase de soare, sunt asemenea florilor care au fost arse de bruma, dar sunt inca frumoase.
In primele poze se pot vedea camerele duble sau single care rivalizeaza cu usurinta cu cele din hotelurile de 5 stele.
Sunt camere luminoase, spatioase, iar mobilierul este alb si scump, cum se poarta acum. Totul straluceste de curatenie. Patul este confortabil si completat de mese functionale, care pot fi mutate cu usurinta unde este nevoie de ele si de fotolii sau scaune tapitate.
Multi dintre bunici aleg sa manance in camera si au nevoie de aceste piese de mobilier. In camerele mari sunt si dulapuri sau comode in care bunicii sa isi puna hainele si obiectele personale la care tin.
Pozele sunt reale, nu au fost editate, fiindca nu exista acest obicei aici.
Cine doreste sa se convinga de adevar, poate solicita programarea unei vizite la azil, sa vada exact cum stau lucrurile.
Urmatoarele poze sunt facute in curte si in gradina, primavara, vara, toamna si iarna pentru a surprinde farmecul peren al locului. Bunicii au ce vedea de la ferestrele camerelor sau in timpul plimbarilor prin curtea de peste 3000 de m.p.
Bunicii sunt inconjurati de: pomi, lumini, culori placute si voie buna si nu un cum sa nu zambeasca cu toata fiinta lor.
Sala de mese este spatioasa si ea, iar cromatica aleasa rafinata. Scaunele tapitate sunt bej, mesele maronii, gresia se asorteaza cu scaunele, draperiile lungi sunt in ton cu mobilierul si pardoseala, iar perdelele albe amintesc de iarna si de stralucirea zapezii.
Vin la rand poze de la aniversari cu torturi glazurate, adevarate opere de arta pe care se pot citi varstale sarbatoritilor: 89, 95, 97, 102 ani.
Aici se trece peste 100 fiindca personalul are grija cu toata puterea si cu toata pregatirea profesionala de bunicii incredintati de apartinatori. Baloane colorate, buchete de flori de lux completeaza recuzita pozelor de la aniversare.
Cabinetele medicale si dulapul imens, plin cu medicamente apar si ele in poze.
Uneori, in cabinetele medicilor nu se gasesc pastile care sa combata febra, sa scada tensiunea, sa aline durerea sau sa stopeze pierderile de sange, aici insa personalul are grija ca provizia medicamentelor necesare pentru rezolvarea unor urgente sa fie completa.
Salile de sport sunt la fel de dotate cum sunt cele din oras pentru care se plateste abonament saptamanal sau lunar.
Aici, bunicii au acces gratuit si sunt supravegheati de personal medical.
Iarna, decoratiunile de sezon impodobesc caminul si induc aceea atmosfera sacra si generoasa de Craciun. Bunicii sunt ajutati sa se intoarca pe aripile timpului in copilarie. Fericirea umple fiinta fiecarui pacient si angajat si atmosfera este divina. In surdina se aud colinde. Se pregateste masa festiva si sosirea preotului. Din mainile neobosite ale bunicilor ies tablouri in relief, felicitari pentru cei dragi, flori si pomi de hartie, bomboniere lucrate manual si vaze.
Aceste opere de arta pot fi admirate in galeria azilului de batrani de la Otopeni.
Anumite poze prezinta si modul in care bunicii sunt consultati atent de medici in cabinete.
Ar fi fost util si interesant ca in pozele din galerie sa apara si dotarile.
O poza cu patul medical, alta poza cu lifturile vazute din exterior si din interior si fotografii cu ambulantele azilului ar fi completat ilustrarea grijii pe care o au cadrele medicale si managerul caminului de bunicii care stau aici.
Pozele arhiveaza amintiri de neuitat, vieti de oameni care au trecut pe aici, experimentand fericirea.
Cum sa nu fie un bunic fericit la acest azil, cand i se da mancare buna pe saturate? Cine stie de cate ori manca pe zi, cand era singur acasa?
Pe langa cele trei mese principale cu mancare sanatoasa, gatita in bucatarie se dau si trei gustari care sa furnizeze energia necesara si caloriile de care bunicii au nevoie sa fie plini de viata si sa faca miscare.
Cum sa nu fie multumiti bunicii, din moment ce li se sarbatoreste ziua de nastere cu tort, flori si baloane colorate si au timp sa citeasca, sa se plimbe si sa se uite la filme?
In satele Romaniei sunt batrani care muncesc si la 80-90 de ani dupa puterile lor, fiindca au cultul muncii in sange.
Regimul de munca nesanatos le poate grabi sfarsitul. La peste 70 de ani nu mai este permis ca bunicul sau bunica sa stea in soare la fan sau la sapa, sa culeaga mere, prune sau porumb!
Fiind singuri acasa, poate ca nici nu se mai ingrijeau, stiind ca nu ii vede nimeni, dar aici se pun la patru ace, fiindca sunt vazuti de atatea perechi de ochi.
Delasarea inseamna moarte lenta, periculoasa. Astazi nu mai dau cu pieptenele in cap, maine nu mai se spala pe fata, poimaine nu mai schimba camasa purtata deja 2-3 zile.
Bunicile trebuie sa fie incurajate sa se machieze discret si sa ascunda urmele batranetii si sa aduca un strop de culoare pe buze si in obraji.
Bunicii trebuie sa fie ajutati sa inteleaga ca un obraz proaspat ras si un par aranjat sunt carti de vizita de succes.
