M-au intrebat destui oameni la viata mea asta. Si cumva am gasit mereu o explicatie diferit exprimata, care mi s-a parut de fiecare data fada, de parca recitam un comentariu ca in vremea liceului, unde vocea mea era suprimata de ceea ce era asteptat ca mesaj de la mine.
Nu pot nici acum sa descriu ce m-a cucerit si continua sa ma cucereasca de fiecare data cand ma urc pe motor. Si nu cred ca toate acele senzatii si emotii sunt facute sa fie descrise in cuvinte. Pentru ca cele doua roti care te duc departe, fac asta nu doar la modul geografic, ci te indeparteaza de probleme, temeri, tu insuti, cuvinte, oameni, propriile limitari.
La un moment dat aveam un amic care, decis fiind ca ii trebuie un permis de conducere categoria A, a crezut ca e suficient sa caute pe net Scoala de șoferi Brașov , cum era cazul lui, si sa mearga la prima firma gasita. Nu am stiut cum sa ii explic de ce nu merge asa, omul era deja sofer de automobil si considera ca nu e mare diferenta. I-am propus doar sa dea o tura cu mine cu motorul, ca pasager, ca sa simta singurel cat de vulnerabil si puternic esti in acelasi timp. Doar asa a inteles ca echilibrul asta fragil se obtine cu ajutorul unor profesionisti care inteleg si sentimentul, si responsabilitatea (eu unul ii recomand cu caldura pe cei de la instructorultau.ro , insa pana la urma e chestie de chimie, asa ca sfatul meu prietenesc este sa mergeti si sa vedeti la fata locului cum rezonati cu oamenii si abordarea lor)
Cum ziceam, e atat de speciala senzatia pe doua roti, mai exact bombardamentul cu senzatii, incat nu vei mai putea niciodata sa revii la tine, cel de dinainte. Si nu doar ca nu vei mai putea, dar nici nu o sa mai vrei… Fiindca e frumos, al naibii de frumos, si cu totul si cu totul special.
